Diavolul și Dumnezeu - A Mester és Margarita / Maestrul și Margareta

Maestrul și Margareta, celebrissimul roman al Mihail Bulgakov scris între 1928 și 1940, neterminat, a fost publicat pentru prima oară în volum în 1967 și a avut, de-a lungul timpului, mai multe versiuni despre care s-a spus că sunt cele finale. Pentru cea mai recentă premieră a celui mai în vogă teatru din România momentului (Trupa Harag György a Teatrului de Nord Satu Mare a câștigat, cu spectacolul Richard III în regia lui István Albu, premiile pentru cel mai bun spectacol și cea mai bună regie în cadrul Galei Premiilor UNITER 2025), regizorul Sardar Tagirovsky a apelat la dramaturgul Teatrului Național din Budapesta, András Kozma, pentru traducerea și adaptarea scenică a romanului lui Bulgakov.

Maestrul și Margareta (premieră mai 2025) este a patra colaborare dintre Tagirovsky (40 de ani, născut în Rusia, la Kazan, stabilit în Ungaria, absolvent al clasei de regie a lui László Bocsárdi de la Universitatea de Arte din Târgu-Mureș) și trupa sătmăreană, după Rasputin (2019), Csongor și Tünde (2021) și Mizantropul (2024). Cu o durată de 3 ore și jumătate, cuprinzând 2 pauze, spectacolul e și cel mai scurt dintre cele patru. Una dintre regulile fascinantei relații dintre Tagirovsky și Trupa Harag György e aceea că timpul le e aliat. În epoca vitezei și conciziei, la Satu Mare teatrul are duratele sale ample și a multe cuprinzătoare, spre folosul și bucuria tuturor. 

Adaptarea realizată de András Kozma și viziunea regizorală a lui Sardar Tagirovsky se bazează pe claritate și privilegiază simetria. Maestrul și Margareta devin, la Kozma și Tagirovsky, Diavolul și Dumnezeu. Povestea de dragoste dintre Maestrul scriitor (Gergő Frumen) și iubita sa Margareta (Anna Sosovicza) se derulează în contextul eternei încleștări din Rău și Bine. Afișul spectacolului și pliantele de găsit în foaierul teatrului și în câteva spațiile de întâlnire publică din Satu Mare ne înfățișează cele 5 chipuri ale Diavolului: profesorul Woland (Gábor Rappert-Vencz), asasinul Azazello (Ágnes Keresztes), pisica cea neagră Behemot (Zsolt Orbán), maestrul iluziilor Koroviev (Stella Rappert-Vencz) și menajera Hella (Barbara Bogár). E, în fapt, afișul spectacolului de varietăți pe care cei Woland și demonii săi îl înscenează în partea a doua. Ei sunt de-o parte. De partea cealaltă, Yeshua Ha-Nozri / Iisus Nazarineanul (Máté Erdei). 

Woland citește gândurile oamenilor. De pildă, pe la 1930 și ceva, pe cele ale birocratului literar Berlioz (Orbán Nagy) și ale tânărului poet Ivan Ponîrev, pribeagul (Szilárd János Szabó). Yeshua citește gândurile oamenilor. De pildă, pe la 30 și ceva, pe cele ale lui Pilat din Pont (Sándor Varga). Profesorul mefistofelic pledează cu vehemență în favoarea existenței lui Iisus. Intelectualii din proaspăt constituita Uniune Sovietică de acum un veac mizează pe ateism. Woland joacă pe degete lipsa lor de substanță într-un dialog în care le distruge cu ușurință argumentele. Monologurile lui Gábor Rappert-Vencz (unul din marii actori de teatru ai acestor ani) nu sunt adresate doar urechilor lui Berlioz și Ivan. El vorbește sălii, spectatorilor, prezentului. Paradox splendid, în vremurile noastre, Diavolul îi e lui Dumnezeu apostol. Al 13-lea. Ghinion! 

Maestrul scrie romanul întâlnirii dintre Iisus și Pilat, adică dintre Binele Suprem și Om. Odată cu spălarea pe mâini a guvernatorului Iudeii, omenirea încape pe mâna celeilalte tabere și cel care ne citește azi gândurile e domnul în negru.