Război, război, război. Cuvântul în sine este înfricoșător. Ne aduce aminte de milioanele de victime nevinovate, ne reînvie imaginile unor vărsări de sânge lipsite de orice sens, iar ecranul imaginației noastre este cuprins de ceața unui Armagedon mut al exploziilor atomice. Lumea e în flăcări, iar noi privim neputincioși, ne temem pentru că nu avem niciun loc de refugiu. Nu mai încape eroism, nu ne putem ascunde, nu ne putem apăra de teroare. Nu ne rămâne altceva decât să privim cu umilință propria noastră execuție. Așa arată azi imaginea demonică a războiului.

Această imagine însă nu este cunoscută de tinerii aflați la Biloxi. Cele zece săptămâni de antrenament nu reprezintă pentru ei decât o excursie. Aici nu sunt mormane de trupuri moarte, cel mult, mai multe flotări decât le convine, mâncare necomestibilă și mofturile unui sergent sever. Privind de aici, războiul este o aventură, o provocare, o oportunitate. Este doar o amintire din vremea tinereții pe care o vor povesti cu mândrie nepoților. Pe de altă parte prezintă, firește, și acel moment în care dispare un tânăr și se naște un bărbat.

Biloxi Blues

Echipa spectacolului

Descrierea spectacolului

Galerie foto