Călătoriile lui Pipo

În centrul poveștii se află o mică broască, Pipó, care pornește în căutarea viselor sale. Pe parcursul călătoriei, i se alătură un miel, care îi devine companion, iar împreună străbat lumi onirice, aflate într-o continuă transformare. Diferitele etape ale călătoriei nu apar sub forma unor aventuri clasice, ci ca o succesiune de stări și atmosfere: uimire, teamă, pierdere, apropiere și, în cele din urmă, o sosire liniștită.

La sfârșitul poveștii, Pipó își dă seama că adevăratul „vis” pe care îl căuta nu este un loc sau o destinație, ci capacitatea de a crea o legătură cu cineva – prezența unui companion, a unui prieten.

Dramaturgia spectacolului nu se bazează pe o narațiune liniară, ci pe succesiunea unor stări. Conform concepției regizorale, spectacolul va utiliza puțin text, mizând mai degrabă pe straturi muzicale, ritmice și vizuale, astfel încât experiența spectatorului să fie una senzorială și intuitivă.