Nu tun, ci tuntun. Firește că așa cuvânt nu există. În acest spectacol însă există chiar și ceea ce nu există. „De lăudat ne putem lăuda și cu ceea ce nu avem!” cum zice una dintre personajele poveștii. Este vorba despre un spectacol „made in Sătmar” în toată puterea cuvântului. Este o comedie țărănească plină cu poante sătmărene. Avem de-a face o fată săracă aflată la vârsta măritișului și pe care flăcăul bogat o ia de nevastă doar dacă are zestre. Zestre însă nu este. Ei și aici intervine inventivitatea sătmărenilor: zestre nu este, dar este. Acum să fim ingenioși. Este ceea ce nu este. Mai este și câinele Bandi care a murit, săracul, și care pute ca un bursuc. Mai mult, bunicuța mai niciodată nu-și poate controla urina. Józsi a vizitat lumea de dincolo unde îngerii se plimbă în stânga și-n dreapta și culeg iarbă calului lui Sfântu Petru. Nenea Veres Gyurka nu mai face față femeilor, dar unele s-ar mulțumi numai să fie bâzâite de el. Așadar, viața nu e ușoară...

Galerie foto